LĂZĂRENI Lăzăreni

Data publicării: Octombrie 16, 2019
  • Locaţie: Lăzăreni , Lăzăreni - comună, Bihor, administrator bihor.ro

LĂZĂRENI


 


AŞEZAREA GEOGRAFICĂ


Comuna Lăzăreni este situată în partea de nord a judeţului Bihor, la 24 km sud-est de municipiul Oradea. La nord-est se invecinează cu comuna Hidişel, la est cu comuna Ceica, la sud cu comunele Holod şi Tinca, la vest cu comuna Husasău de Tinca.


DATE GENERALE


Suprafaţa comunei este de 8.005 ha.


Ca unitate administrativ-teritorială, comuna are în componenţa ei următoarele sate: Lăzăreni, care este centru de comună, Bicăcel, Calea Mare, Cărăndeni, Cărănzel, Gepiş, Gruilung şi Miheleu.


Drumul judeţean 768 pune comuna în legătură cu municipiul Oradea şi oraşele Beiuş şi Salonta.


          Calea ferată Oradea-Vaşcău traversează partea de est a comunei prin satul Calea Mare şi a făcut legătura până în 1999 cu municipiul Oradea şi oraşul Beiuş. În prezent porţiunea Băile Felix-Rogoz de cale ferată este închisă, ceea ce afectează deplasarea pe acest mijloc de transport.


SCURT ISTORIC


Satele comunei Lăzăreni datează în acte din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Despre existenţa lor vorbeşte istoricul maghiar Bunytai în lucrarea ”Biharvarmegye olahjai es a vallas unic”, amintind de un sat Ilyehaza-Curţile Ilii, cu drept de târg, o dată pe an, -vechea vatră a satului Lăzăreni de astăzi. Cu timpul, Curţile Ilii nu au dăinuit. Pe vatra lui s-au păstrat ruinele unei biserici de piatră, locul fiind numit ”La Bisericuţă”.


          În decembrie 1600, Mihai Viteazul trecând prin Crişana, a poposit la Hălmagiu, Beiuş; în drumul spre Oradea a trecut şi prin teritoriul comunei Lăzăreni, pe drumul de legătură dintre cele două oraşe.


          Supunerea Bihorului de către otomani se încheie în 1660, când este cucerită cetatea Oradea, întemeindu-se Paşalâcul aici. De atunci dăinuie în Lăzăreni legenda, că sub Dealul lui Moşilă, la vest de sat ar exista o poartă a unui tunel care ar comunica cu Oradea.


La marele act al Unirii de la 1 Decembrie 1918, pe Câmpia Libertăţii de la Alba Iulia, printe cei 1228 de delegaţi au fost din Lăzăreni: învăţătorul Paul Georgiu, ţăranii Paul Ioan Nuţu, Poapa Constantin, Paul Petru a Ciulii, notarul comunei Lăzăreni, Alexandru Nicolae Popescu.


Relieful


            Comuna prezintă un relief variat, alcătuit din dealuri care au un caracter piemontan, străbătut de văi în general uscate, care se încadrează într-o unitate mai mare denumită Dealurile Tăşadului. Altitudinea maximă o înregistreză Dealul Rovina cu 314 m, urmat de Dealul la Cruce 283 m, Dealul Căprioara 278 m, toate înconjurând vatra satului Lăzăreni.


          Principalele denumiri ale dealurilor şi văilor din localitatea Lăzăreni sunt următoarele:


          Lăzăreni: Dealul Rovina, Iara, Fundătura, Găzaşul, Chicera, Hagau Holdele, Creţoaia, Valea Boului, Râul Lung, Podul Crâşmii, Plopiştea, La Bisericuţă, Dâmbu Negru, Osoiu, Vezunea, Neagolea; Valea Câmpurilor, Usoiului, Mireşului, Podişorului, Lunca Lazurilor; Dealul lui Moşilă, Tăurilor sau Tăureasca, Ruţului.


Clima


            Clima comunei este condiţionată de aşezarea sa în partea de vest a ţării, la adăpostul Munţilor Apuseni, care se opun pătrunderii maselor de aer polar continental dinspre est, apoi de particularităţile maselor de aer şi de eterogenitatea suprafeţei subiacente. Acestea duc la un regim al valorilor temperaturii aerului mai moderat decât în câmpie.


          În cursul anului sunt frecvente adecvaţia maselor de aer cu caracter maritim şi o intensă activitate frontală, ceea ce determină creşterea cantităţilor de precipitaţii, a nebulozităţii şi în acelaşi timp o atenuare a amplitudinilor termice anuale. Aceste caracteristici, alături de aşezarea comunei la latitudini mijlocii, se încadrează într-un climat continental moderat, de deal.


          Temperatura medie anuală se menţine între 8 – 10° C.


          16.Hidrografia


Reţeaua hidrografică este alimentată de torenţi în timpul ploilor îndelungate sau torenţiale şi topirea zăpezilor. În timpul verii sau anilor cu precipitaţii reduse, albiile pârâurilor seacă. Pe teritoriul comunei sunt două pârâuri cu debit temporar.


          Valea Gepişului se formează la sud de satul Calea Mare, la vest de Dealul Ţintirimului, Dâmbu, Ioani Raveichi şi Pusta, ocoleşte satele Lăzăreni şi Gepiş pe la vest, se îndreaptă spre satele Oşand, Husasău de Tinca până la Gurbediu, unde se varsă în Crişul Negru.


          Valea Hodişel se formează la sud de satul Dicăneşti, ocoleşte pe la est satele Gruilung şi Bicăcel, se îndreaptă spre satele Lupoaia şi Holod, pentru a ajunge în Crişul Negru.


          Valea ce se formează la sud de satul Cărăndeni, trece prin satul Cărănzel unde este denumită Valea Topilelor, se îndreaptă spre satul Râpa unde se varsă în Crişul Negru.


          În aceste pârâuri se varsă alte văi care mărginesc formele de relief. În locurile de intersectare cu drumurile, peste aceste albii sunt construite poduri din beton cu tuburi de ciment. Pentru scurgerea apelor de-a lungul principalelor văi au fost săpate canale cu adâncimea de doi metri şi lăţimea de patru metri.


Apele freatice sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a teritoriului comunei fiind dependente de tipul de sol sau de depozitele deluviale, precum şi de regimul precipitaţiilor. Prezenţa lor o indică numeroaselor izvoare cu debit permanent, fântânile comune şi cele din aproape fiecare gospodărie


 Cele mai cunoscute izvoare sunt Scoruşul, Valea Boului, Mieria, fântânile La Curte, Teiua, Căldăria, Fântâna Nouă, care indiferent de regimul precipitaţiilor au un debit constant. Apa din stratul freatic conţine o mare cantitate de calcar, fiind dură la consumat şi aspră la spălat.


VEGETAŢIA


          Asociaţiile de vegetaţie sunt dispuse într-o zonalitate verticală, datorită treptelor de relief, influenţei climatice, expunerii şi orientării plantelor.


          Comuna este cuprinsă în zona de vegetaţie a stejarului, care începe de la altitudinea de 150 m şi urcă spre 500, care ocupă partea cea mai de jos a zonei pădurilor. Este numită aşa după feluritele specii de stejar care intră în această zonă: gorunul, cedrul, gârniţa, stejarul pufos. Pe lângă stejar, aici se mai întâlnesc carpenul, teiul, frasinul, arţarul, jugastrul, paltinul. Măcieşul şi porumbul ţin de interferenţa cu zona de silvostepă, la altitudini mai scăzute, iar fagul ţine de interferenţa cu zona fagului care este cuprinsă între 500-1200 m altitudine.


          Flora ierboasă este bine reprezentată, multe plante sunt şi din cele numite medicinale. Ca de exemplu, din flora spontană fac parte: iarba grasă sau rechelniţa, mătrăguna, iarba somnului, mărul lupului, dublajnic, forestrău, fumariţa, coada calului, brânca ursului, traista ciobanului, busuioc, calapăr, brustur, fragi de pădure, macriciul, odolean, maghiran, urzica moartă, urzica urtica(înţepătoare), păpădia, pelin, măselariţa, minciuna, ceapa ceoarei, pintenii cucului, coada şoricelului, lumînărica, macul, cucuta, laptele câinelui, nalba, pipirig, podbalul, muşeţelul, volbura, scaiul, pirul, feriga.


          Plantele talofite sunt: burelele ciuncii, creasta cocoşului, ciuperca, buretele nemţesc, pitoanca, buretele crăiesc, buretele creţ, oiana roşie, aceste specii sunt neveninoase. Speciile veninoase sunt buretele pestriţ, oiana nebună(boletus satanos), buretele şerpesc, iasca.


          FAUNA


          Ca şi flora, fauna este bine reprezentată, zona stejarului interferând cu silvostepa şi zona fagului. În arealul comunei se pot întâlni iepurele, pisica sălbatică, viezurele, jderul, veveriţa, vulpea, dihorul, căpriorul, mistreţul, cerbul, precum şi multe specii de păsări cum ar fi: fazanul, barza, vrabia, cioara, coţofana, ciocănitoarea, grangurul, pupăza, cucul, rândunica, privighetoarea, mierla, sticletele. Dintre târâtoare predomină multe specii de şopârle şi şerpi.


OBIECTIVE TURISTICE


            Obiectivele turistice din această zonă sunt: Calcarele tortoriene cu specii de gasteropode şi echinoderme-Miheleu; Arborele secular de la Izvorul Osoiu, pe dealul Căprioarei de la Lăzăreni, unde în 1874 a luat fiinţă corul Hilaria din Oradea.


CARACTERIZARE FOLCLORICĂ


Folclorul local a luat naştere în diverse medii şi locuri ( clăci, şezători, hori duminicale, nunţi, petreceri, botezuri, înmormântări), în desfăşurarea datinilor şi tradiţiilor locale, în care bătrânii au transmis din generaţie în generaţie cântecele şi practicile tradiţionale.


          Folclorul local se referă la ocupaţii folclorice cum sunt: jocul duminical, claca, şezătoarea; folclorul obiceiurilor de peste an care cuprinde obiceiuri de iarnă – colindatul, ţurca; obiceiuri de primăvară – fumăgaiul, spalatul părului, mâţişoarele, strigătul de cuc, încondeiatul ouălor, stridiluţa, sânzienele, paparuda; folclorul vieţii de familie – naşterea, nunta, moartea.


Poezia lirică cuprinde: – cântecul de leagăn, cântecul de dragoste şi de dor, cântecul de cătănie, cântecul de înstrăinare, cântecul haiducesc (lotri), cântecul de obidă, cântecul satiric, strigăturile de joc. Poezia epică de ritual cuprinde: – alduirea colacului, pălincii, cărnii – la colindă, turcă. Poezia obiceiurilor de familie cuprinde – oraţii de nuntă, chemarea, cererea miresii, iertăciune la masă. Proza cuprinde – Basmul cu zmei, balauri, povestea, snoava, legenda despre Delul lui Moşilă.


Creaţia folclorică locală se integrează sub toate aspectele sale în fondul comun al comorilor folclorice naţionale.

Distribuie

Postări asemănătoare

  • Băile Felix
    Băile Felix
    Imagini din Bihor - ( Băile Felix - stațiune) - Octombrie 25, 2019

    Băile Felix

  • SÂNICOLAU ROMÂN
    SÂNICOLAU ROMÂN
    Imagini din Bihor - Sânnicolau Român (Sânnicolau Român - comună) - Octombrie 25, 2019

    SÂNICOLAU ROMÂN   Satul Sânicolau Român este aşezat în vestul judeţului Bihor, la aproximativ 2 km de graniţa cu Ungaria. Primele aşezări omeneşti pe aceste locuri datează din sec. IV-III î.e.n. Acest lucru es...

  • Biserica ortodoxă din Copăceni cu hramul Adormirea Maicii Domnului
    Biserica ortodoxă din Copăceni cu hramul Adormirea Maicii Domnului
    Imagini din Bihor - Copăceni (Sâmbăta - comună) - Octombrie 25, 2019

    Biserica ortodoxă din Copăceni cu hramul Adormirea Maicii Domnului este monument istoric şi a fost construită probabil în anul 1750. Construcţia este făcută din lemn masiv de stejar. În decursul anilor, biserica nu a suferit nici o modifi...

Comentarii

    Lasă un comentariu (mesajele ofensatoare şi cele spam vor fi şterse)


    Imagine,publicitate,promovare,online www.groupromo.ro